DESPRE MÎNIE
Mânie păcătoasă şi mânie sfântă
În Scripturi descoperim multe situaţii care ne vorbesc despre mânia Lui Dumnezeu.Descoperim astfel în 1Samuel 11:6 despre venirea Duhului Sfânt asupra lui Saul care are ca rezultat o mare mânie,ceea ce a dus la îndeplinirea lucrării lui pentru Dumnezeu. Cuvântul lui Dumnezeu ne revelează de asemenea că Domnul Isus a fost mânios .Şi această mânie care “l-a mâncat”(Ioan 2:17) l-a motivat nu numai să arunce afară din casa lui Dumnezeu pe schimbătorii de bani, dar şi în altă ocazie menţionată de evanghelistul Marcu(3:5) Isus i-a privit cu mânie pe farisei.
Mânia în sine nu este un păcat spune Jay Adams [1], iar acest lucru îl aflăm din distincţia pe care o face Pavel între a fi mânios şi a păcătui în Efeseni 4:26 : „Mîniaţi-vă şi nu păcătuiţi”.Unii consilieri spirituali creştini bine intenţionaţi nu ajută pe alţii să învingă mânia după principiile lui Dumnezeu pentru că ei nu înţeleg acest lucru.A spune că mânia este dăunătoare sau a aplica Iacov 1:20 în mod neglijent şi iresponsabil înseamnă a-L acuza pe Domnul Isus că a acţionat în mod păcătos atunci când a acţionat împotriva fariseilor.
Ce spun învăţaţii
Bruce Narramore defineşte mânia păcătoasă ca fiind acea mânie care „este îndreptată spre o altă persoană” ,ceea ce suportă posibiltatea ca Domnul să fi păcătuit.
În contrast cu el, E. Mansell Pattison este biblic atunci când spune că „mânia, (în contrast cu furia ) este însă o reacţie foarte necesară şi utilă …mânia este adecvată ca mijloc de comunicare a sentimentului cu care reacţionezi la comportamentul altcuiva”[2]
June Hunt are o părere asemănătoare şi spune că ” mânia este un puternic sentiment de neplăcere care se manifestă atunci când o nevoie sau o aşteptare nu este împlinită”[3]
Explicaţia biblică
Adevărul este că nu există emoţii destructive sau dăunătoare în sine,noi având o structură emoţională în totalitate dată de Dumnezeu.Toate emoţiile de care El este capabil sunt constructive atunci când sunt utilizate aşa cum trebuie, adică în conformitate cu principiile biblice[4].Toate emoţiile, însă pot deveni destructive atunci când nu sunt exprimate în armonie cu limitările şi structurile biblice.Distincţia pe care o face Pavel ne avertizează la faptul că mânia îndreptăţită poate să devină mânie neîndreptăţită în două moduri, anume prin descărcarea sau prin interiorizarea mâniei.Aceste două extreme mai pot fi numite explozie şi închidere în sine.Atunci când cineva explodează ,energiile lui emoţionale sunt îndreptate şi descărcate asupra altei persoane, iar când se închide în sine, ele sunt eliberate înlăuntrul lui,iar în ambele situaţii, energiile sunt risipite, şi folosite în mod distructiv.Nici unul din cazuri nu prezintă o folosire constructivă a energiilor, pentru a rezolva probleme.
Exteriorizarea
Descărcarea este încurajată prin libera exprimare verbală şi fizică a emoţiilor , şi mai ales a ostilităţii , nu numai în cercurile psihiatrice tradiţionale, ci şi în cercurile de terapie de grup şi grupurile de confruntare.De multe ori aceste grupuri urmăresc în principal să elibereze persoanele de “complexele” lor creând posibilitatea de a-şi exprima sentimentele şi încurajându-le să facă lucrul acesta.
Exteriorizarea prin explozie este îndreptată în cele mai multe cazuri spre alţii şi răneşte în primul rând pe aceştia ,dar şi pe cel care se manifestă.Această descărcare poate conduce la pierderea unei prietenii,la distrugerea unor relaţii importante care se pot clădi numai pe temelia comunicării creştine.
Scripturile vorbesc foarte clar despre o asemenea descărcare :ea este păcat.Numeroase pasaje din proverbe explică cu lux de amănunte lucrul acesta-29:11”Nebunul îşi arată toată patima ,dar înţeleptul o stăpâneşte” (Proverbe 25:8,19:11,29:20, 29:22 etc..).
Interiorizarea
Închiderea în sine direcţionează în mod distructiv energiile emoţionale împotriva propriei persoane,rănind trupul ei şi determinând-o să se comporte iritabil, ursuz,generând o stare încordată şi nenorocită, pe lângă faptul că această închidere în sine strică şi relaţiile persoanei respective cu alţii.Persoanele care se închid în ei înşişi nu sunt o companie plăcută .Prin faptul că sunt porniţi unul împotriva altora ei permit problemelor să se interpună între ei şi alţii, aceasta generând o stare continuă de neîmpăcare.
Interiorizarea este ceea la ce se referă Pavel atunci când spune: “să nu apună soarele peste mânia voastră” . Mânia nu este păcătoasă numai atunci când explodează rănind oamenii ,ca un Vezuviu, ci şi atunci când arde ca un foc mocnit.Închiderea în sine,interiorizarea mâniei,ranchiuna împotriva cuiva duc la ostilitate şi la resentimente.
Soluţii practice pentru familia de azi
La nivel familial constatăm că faptul că oamenii lasă soarele să apună peste mânia lor este cea mai frecventă cauză de lipsă a armoniei sexuale în căsnicie.Este greu să aduci tot bagajul resentimentelor cu tine în pat noaptea şi să poţi în acelaşi timp să te exprimi sexual liber şi cu bucurie. Cele mai multe cazuri de tulburări în căsnicie reflectă necesitatea stabilirii responsabilităţilor fiecăruia în familie şi înaintea lui Dumnezeu.De obicei există suficiente motive ca fiecare dintre ei să arate cu degetul către celălalt,aşa cum se vede şi în următoarea ilustraţie:
Situaţia ilustrată mai sus ridică o mulţime de întrebări cum ar fi :
Cum se poate ca unul să-l ajute pe celălalt să înceapă să comunice?
Cum se poate schimba direcţia atacului dintre persoane spre probleme?
Cum se poate ca un soţ şi o soţie care se ceartă ,şi îşi distrug căsnicia,să îşi redirecţioneze energiile în direcţia rezolvării problemelor după principiile lui Dumnezeu?
Răspunsul este:printr-un mod adecvat de comunicare.Singura soluţie este pentru cei doi parteneri să înceapă îndreptând ambele lini de atac în aceeaşi direcţie, adică înspre sine.Trebuie să înveţe să îşi vadă propria lui bârnă mai întâi.Este uimitor cât de maleabilă devine o persoană care ar fi contrazis aproape orice atunci când i se spune:” eu am greşit faţă de tine”[1].Atunci şi acolo trebuie să se arate concret în ce a constat greşeala şi cel care a greşit trebuie să îşi ceară în mod sincer iertare.De cele mai multe ori în acest punct începe comunicarea şi deci împăcarea .
Foarte important este să nu “luăm capacul “ de pe coşul celuilalt de gunoi până nu l-am golit pe al nostru — complet ! .În acest punct începe comunicarea
În loc de încheiere
Având în vedere că am acoperit doar o parte din lucrurile care pot fi puse în discuţie, referitor la acest subiect,aş aprecia contribuţiile dumneavoastră la acest articol.În cele ce urmează daţi-mi voie să vă prezint o serie de 8 paşi ,care,în ce mă priveşte ,mi s-au părut foarte folositori .Aceştia sunt preulaţi şi adaptaţi din volumul 1 al binecunoscutei autoare,cântăreţe şi vorbitoare June Hunt, Cheile Consilierii Biblice .
-
Recunoaşte-ţi mânia- fii gata să admiţi că eşti mânios,veghează să vezi când te mânii,fii responsabil pentru orice mânie nepotrivită;(Proverbe 28:13)
-
Analizează-ţi felul de a fi – crezi că nu te mânii niciodată?cum îţi dai seama /îşi dau alţii seama că eşti mânios?cum îţi descarci mânia?(Psalmul 139:23-24)
-
Evaluează sursa (cauzele)- durerea,nedreptatea,frica sau frustrarea? (Psalm 51:6)
-
Evaluează-ţi gândirea- te aştepţi ca alţii să se ridice la standardele tale?eşti vinovat de o gândire deficitară(exagerezi,generalizezi,etichetezi)?concluzionezi bazat doar pe punctul tău de vedere?(Proverbe 21:29)
-
Recunoaşte-ţi nevoile- foloseşti mânia pentru a-ţi împlini nevoile de a fi iubit, de semnificaţie,de a te simţi în siguranţă?(Filipeni 4:19)
-
Renunţă la pretenţiile tale- învaţă să aştepţi ca Domnul să îţi împlinească aceste nevoi(Ieremia 31:13;29:11;Psalmul 118:6,8 ;2Petru1:3)
-
Modifică-ţi atitudinile – bazat pe Filipeni 2:2-8
-
Rezolvă-ţi problema mâniei – stabileşte dacă mânia ta este într-adevăr justificată,decide atitudinea potrivită şi alege să depinzi de călăuzirea Duhului Sfânt(Ioan 16:13)
am spus
frumos articol Dumnezeu sa va binecuvanteze