SUPUNEREA

Efeseni 5:22-24

Nevestelor, fiţi supuse bărbaţilor voştri ca Domnului;căci bărbatul este capul nevestei, după cum şi Hristos este capul Bisericii, El, Mîntuitorul trupului.Şi după cum Biserica este supusă lui Hristos, tot aşa şi nevestele să fie supuse bărbaţilor lor în toate lucrurile.

Sunt convinsă că acest verset împreună cu termenul de supunere nu ne este necunoscut. Pentru unele dintre noi el este mai mult sau mai puţin aplicat în viaţa de zi cu zi.Vă invit în cele ce urmează să aruncăm o privire asupra acestui termen şi să vedem care este rolul acestuia în viaţa unei soţii evlavioase…

Termenul de supunere provine de la grecescul ὑποτάσσω (hupotasso) care tradus înseamnă a se aşeza sub,a sta în ascultare.Cu alte cuvine supunerea este cedarea propriilor tale drepturi în folosul altcuiva din respect pentru Dumnezeu şi pentru acea persoana. Atunci când te supui nu dai dovadă de slăbiciune aşa cum susţin unii,ci dai dovadă de tărie pentru că alegi să te bazezi pe promisiunile lui Dumnezeu.Supunerea nu este robie aşa cum susţin alte persoane.A fi supusă nu înseamnă a fi slugă cuiva.Atunci când te supui trebuie să faci acest lucru cu dragoste şi din dragoste,altfel o schimbare în comportament fară o schimbare a inimii se numeşte ipocrizie.Supunerea mai este şi o dovadă de respect.Atunci când te supui soţului tu îl respecţi.Apostolul Pavel vorbeste despre supunere în dreptul femeii şi despre iubire în dreptul bărbatului tocmai din pricina faptului că femeii îi este mai greu să se supună iar bărbatului îi este mai greu să iubească.

Totuşi din Scriptură învăţăm că noi ca soţii trebuie să ne supunem.

În primul rând conform cu versetul din 1Petru 3:1-4 o femeie care îi este supusă soţului ei este în ascultare de Cuvântul lui Dumnezeu.A fi supusă ănseamnă a împlini voia lui Dumnezeu cu privire la tine.Cel de-al doilea motiv al supunerii este ca să câştigi pe cel necredincios.Cel de-al treilea motiv al supunerii este ca soţiile să fie preţioase şi scumpe în ochii lui Dumnezeu.Dacă înveţi să te supui soţului tău îl vei ajuta să devină un lider mai bun.Supunere nu este numai o actiune,ea este si o atitudine.

În Sfânta Scriptură ne este dat exemplul lui Sara care i-a fost supusă lui Avraam atât în chestiuni de mică cât şi de mare importanţă.Ea s-a supus soţului ei chiar şi atunci când acesta n-a avut dreptate.Ea s-a încrezut în Dumnezeu ştiind că El va interveni dacă se supune…

Oare suntem noi gata să ne supunem soţilor noştri aşa cum ne îndeamna Scriptura să o facem???Sara rămâne şi pentru noi modelul de credincioşie şi modestie….

Amintiţi-vă de două situaţii din viaţa voastră de soţii:una în care nu v-aţi supus soţului dumneavoastră şi una în care v-aţi supus soţului dumneavoastră;care au fost rezultatele???Nu suntem perfecte şi de foarte multe ori falimentăm în ceea ce priveşte supunerea însă numai cu ajutorul lui Dumnezeu putem să ajungem la capăt. Îmi amintesc cu regret o situaţie în care nu am vrut sub nici un chip să mă supun soţului meu…îmi era aşa de greu încât sub nici un chip n-am vrut să accept ideile lui.Hm!Încăpăţânarea mea l-a făcut şi pe el să se încăpăţâneze…deşi nu era omul care să nu lase de la el.Am ajuns să ne certăm şi astfel Satana a câştigat acolo teren.Îmi amintesc însă cu bucurie de o situaţie în care m-am supus soţului meu cu dragoste chiar dacă nu eram de-acord cu el.Spre surprinderea mea rezultatele au fost cu totul altele…ma aşteptam ca el să creadă despre mine că sunt slabă dar n-a fost deloc aşa.De atunci soţul meu îmi cere părerea în toate lucrurile şi mai mult de asta ţine cont de ea.Binecuvântarile care vin în urma supunerii sunt mare…la fel sunt şi pierderile care vin în urma nesupunerii.Noi alegem dacă vrem să fim fericite sau nu…supunerea este necesară pentru bunul mers al familiei.Să nu uităa că supunerea a fost planul lui Dumnezeu pentru noi.Doresc ca Dumnezeu să ne ajute să putem să alegem întotdeauna supunerea atunci când este nevoie de ea…Nu o să ne fie deloc uşor dar merită încercat!!