SĂ ZÂMBIM PUŢIN…

 

“O inimă veselă este un bun leac, dar un duh mîhnit usucă oasele.”

Proverbe17:22

Înainte de a zâmbi am găsit câteva lucruri frumoase despre zâmbet pe care aş dori să le împărtăşim împreună

Un zâmbet nu costă mult,dar rezolvă multe.Face bogat pe cel care-l primeşte,iar cel care-l oferă nu devine mai sărac.Durează puţin dar amintirea lui rămâne.Nu-i nimeni aşa de bogat încât să nu aibă nevoie de un zâmbet dar nici atât de sărac ca să nu-l poată dărui.Zâmbetul este semnul prieteniei.El dăruieşte linişte unui om obosit şi oferă putere celui care este trist şi supărat.Dacă vreodată întâlneşti o persoană care nu-ţi oferă zâmbetul cuvenit,atunci fi tu generos şi dăruieşte-i un zâmbet,pentru că nimeni nu are nevoie mai mult de un zâmbet decât acela care nu ştie să zâmbească!

Am găsit o poezie tare hazlie dar şi tare adevărată în acelaşi timp:

Odată, o maimuţă din neamul anecdotic,
Venind la sfat pe-o creangă de arbore exotic
A zis: Atenţiune! Sunt foarte afectată
Căci circulă prin lume-o vorbă, deloc adevărată,

Că omul ar descinde din buna noastră rasă
Şi însăşi ideea aceasta-mi pare odioasă
Aţi pomenit vreodată divorţuri printre noi
Copii lăsaţi pe drumuri sau strigăt de război

Cine-a văzut în hoardă la noi bolnavi mintali
Drogaţi, lacomi de cărnuri sau homosexuali
Excroci, bandiţi, gherile sau vreo tutungerie
În neamul nostru nobil nu vezi aşa prostie

Noi n-avem mafii crude în stirpea noastră aleasă
Nici terorişti, nici dogme, nici luptele de clasă.
Cât am bătut eu jungla.. Scuzaţi, n-am observat,
În obştea maimuţească vre-un cocotier privat,

Nici garduri şi nici paznici, nici pui murind de foame
Sau omorâţi în taină de aşa zise mame.
Nu veţi vedea vreodată cât soarele şi luna
O minte de maimuţă dospind în ea minciuna.

Chiar dac-aş fi silită de vre-un laborator,
N-aş deveni port-bata şi nici informator.
Şi iată, înc-un lucru din lumea mea de jos:
La noi nu se întamplă război religios

Nici sfinte inchiziţii, nici libertăţi în lanţuri,
Nici chefuri după care să ne culcăm în şanţuri,
Nici ordine mondială, nici naţionalism
Şi nici vreo îndoială ce-aduce ateism

E-adevărat că omul a coborât la noi
Dar nu, fiţi rezonabili
N-A COBORÂT DIN NOI!

O soţie către soţul ei:Tu imi tot zici că ţi-ai da viaţa pentru mine dar nu o faci niciodată!

 

El către ea:Vai,draga mea,de-ai ştii cât te iubesc…aş trece şi oceanul înot pentru tine ca să te văd… Ea către el:atunci diseara vii să mă iei de la servici?? El:păi…sigur ca da,…dacă nu plouă…

 

Ea către el:când eram mai tineri dragul meu mă luai noaptea în braţe. El se foieşte,se întoarce şi o ia în braţe. Ea din nou:când eram mai tineri mă pupai uşor pe obraz. El o pupă uşor pe obraz. Ea din nou:când eram mai tineri îmi muşcai uşor buza de jos. El dă plapuma la o parte,se dă jos din pat,şi pleacă. Ea către el:unde pleci? El către ea:să-mi i-au proteza,când eram mai tineri aveam şi dinţi.

 

Un cuplu a fost întrebat odată dacă se cearta…Răspunsul a fost:Noi nu ne certăm niciodată,avem doar nişte….. momente de părtăşie intensivă.

 

La şcoala duminicală o învăţătoare le explică copiilor ce înseamnă să-ţi cinsteşti părinţii… După ce îşi termină prezentarea o fetiţă o întrebă dacă există ceva poruncă în Biblie care să îţi spună cum să te comporţi cu fraţii şi surorile mai mici.Un baieţel din ultima bancă a zis:Da există o poruncă care zice:Să nu ucizi!

 

Am primit pe mail acest mesaj si mi s-a părut foarte amuzant…aşa că l-am pus şi pentru voi aici… Se numeşte FEREŞTE-TE DE IMPOSTORI!!!

Se povesteşte despre un bărbat şi o femeie care erau căsătoriţi de peste 60 de ani.Ei împărtăşeau totul şi discutau despre orice. Nu aveau secrete unul faţa de celălalt,cu excepţia unei cutii de pantofi pe care femeia o ţinea pe dulapul ei de haine,şi,despre care l-a atenţionat pe soţul ei să nu o deschidă sau să întrebe de ea vreodată.
În toţi acei ani,bărbatul i-a respectat dorinţa şi nu s-a gîndit la cutie.Într-o zi însă,bătrînica se îmbolnăvi foarte tare şi doctorii
ziceau că nu prea mai are şanse să se însănătoşească. Încercând să pună toate lucrurile în ordine,bătrânelul a luat cutia de pantofi de pe dulap şi a pus-o lîngă patul soţiei. Era şi ea de acord că era timpul să afle şi soţul ei ce era în acea cutie,aşa că i-a dat voie să o deschidă. Cînd a deschis cutia bărbatul a găsit în ea două păpuşi croşetate şi o grămadă de bani:in total vreo 25.000 de dolari. Foarte mirat,bărbatul şi-a întrebat soţia despre conţinutul acestei cutii.”Cînd ne-am căsătorit, spunea ea,bunica mea m-a sfătuit să fiu împăciuitoare şi să nu mă cert cu tine. Spunea că întotdeauna cînd mă supăram pe tine,să tac din gură şi să croşetez o păpuşică

…“Bătrînelul era atît de impresionat, încit abia îşi putea stăpâni lacrimile.Doar două păpusi erau în cutie ! Ea fusese supărată din pricina lui numai de două ori în toţi aceşti ani în care au trăit împreună……Era atât de emoţionat,nu mai putea de fericit!
„Iubito, spuse el,înţeleg existenţa păpuşilor…dar toţi aceşti bani ?”
“Oh, zise ea, aceştia sunt banii pe care i-am obţinut din vînzarea

păpuşilor…”

——————————————————————————————————–—————-

La şcoala duminicală li s-a explicat copiilor cum Dumnezeu a creat lucrurile, inclusiv cum au fost creaţi oamenii. Micuţul Johnny, un băieţel de grădiniţă, a fost foarte uimit când li s-a spus cum a fost creată Eva din coasta lui Adam.Câteva zile mai târziu, mama lui l-a văzut întins pe jos şi a crezut că este bolnav . L-a întrebat “Ce s-a întamplat, Johnny?” Micuţul Johnny i-a răspuns :”Mă doare coasta. Cred ca voi primi o SOŢIE…